Mănăstirea Văratec - datează din anul 1785 și a fost ctitorită de fiica unui preot din Iași, călugărită cu numele de Olimpiada (schimonahia): în această lucrare a fost sfătuită și îndrumată de Paisie Velicikovski, stareț la Mănăstirea Neamț.
Doi ani mai târziu, în 1787, schitul Văratec s-a unit cu schitul Topolnița pentru a forma un așezământ monahal mai mare și mai bine organizat. La 10 iunie 1803, Mitropolitul Veniamin Costachi unește mănăstirile Văratec și Agapia într-o singură gospodărie, înființînd aici o școală monahală de meserii și de cultură generală pentru călugărițe.
Ansamblul Mănăstirii Văratec a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004.
Biserica actuală a mănăstirii s-a construit între anii 1808-1812, pe locul celei vechi, și a fost pictată în 1841. Arhitectonic, biserica se prezintă ca un edificiu eclectic, cu elemente ale vechiului stil moldovenesc și elemente de arhitectură străină care au pătruns în Moldova la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XlX-lea.
În ansamblul monahal Văratec se mai află biserica „Sfîntul Ioan Botezătorul" (1844), lîngă care se găsește mormîntul poetei Veronica Micle, decedată în 1889, și Biserica Schimbarea la Față (1847).
Mănăstirea are o bogată colecție muzeală, cuprinzînd Evanghelii, icoane, manuscrise, veșminte, tapiserii cu valoare artistică și istorică.
Majoritatea maicilor lucrează în atelierele de covoare și țesături pentru veșminte și obiecte bisericești.
În ultimul timp s-au efectuat lucrări importante de reparații și renovări, iar pictura bisericii mari a fost spălată și restaurată, mai ales prin grija patriarhului Teoctist, lucrări începute în vremea când era Mitropolit al Moldovei și Sucevei.
Aici a trăit și a lucrat mai mulți ani P.C. arhimandrit Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, dar și P.C. Roman Braga sau academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga (maica Benedicta, după numele său monahal).
